Noapte ciudata rau. 90% din timpul in care dormeam credeam ca ceea ce se intampla chiar era real. Bineinteles m-am trezit…si pla. Totul e la fel. Traiasca Morfeu, futu-l in gura sa-l fut.
Noapte ciudata rau. 90% din timpul in care dormeam credeam ca ceea ce se intampla chiar era real. Bineinteles m-am trezit…si pla. Totul e la fel. Traiasca Morfeu, futu-l in gura sa-l fut.
Ar fi trebuit sa fac mai multe? Sa fi invatat mai mult? Sa fi facut bani? Sa fi desenat mai mult? Sa fi fost mai atent la oamenii din jurul meu? Sa imi fi pasat mai mult de unele chestii si de altele mai putin? Vorba aia…plm. Asta a fost. Acum e cum e. E si rau…e si bine..depinde la ce te referi. Pentru moment as fi vrut niste chestii…(imateriale)..dar cum am eu o bafta de marimea cacatului de gandac…nu se intampla. Asa ca scriu ca sa imi aduc aminte mai incolo. Partea buna e ca nu imi mai bat prea tare capul cu asta. Injur o data…ma simt aiurea cateva zile…da’ imi trece. Si nu e mare rahat. Asa.
A fost ziua mea. Au fost aproape toti prietenii mei langa mine, a fost foarte bine. Poate am baut prea mult…sau poate nu.
Am baut banii de acuarele.
Postul cu mesajele va intarzia. Nu sunt in starea necesara.
Mi-e dor tare de munte. Mishale, daca nu mergem pe munte, pe tine te fac responsabila!
Sa merg cu rucsacul in spate, imbracat pana la refuz, cu limonada in termos, saint george, castile pe urechi cu pink floyd, cu mirosul de padure uda, bocancii grei, murdari de noroi, aer rece, curat, taios. Liniste.
Multumesc Ion si Mihai.
(daca n-ati observat pana acum dar in general un rand pe care-l scriu n-are legatura cu urmatorul)
As bea iar.
Not a good day so far. Preoti, cruci, obiceiuri mizerabile, friptura, infulecat, bani pentru rostirea unor nume in sictir si batjocura…un gust de fiere mi-a ramas in gura. Imi venea sa borasc. Bineinteles, se adauga si mahmureala la starea asta. Tiganii si boschetarii, ne-avutii, cum vreti sa le spuneti, care vin sambata in cimitir sa primeasca pomana imi dau o imagine de iad. Un iad in care cei chinuiti iti simt mirosul de carne frageda si se taraie din crapaturile din pamantul inrosit doar sa se infrupte putin cate putin din tine, in acelasi timp cersindu-ti carnea.
Dupa asta stai la masa cu porcii care isi spun “preoti”, uita-te la ei cum infuleca si mai cer fara nici un fel de respect inca o bucata de friptura si niste ardei si niste smantana, niste vin..dupaia da-le si bani. De ce? Pentru ca el sa il “pomeneasca” pe bunicu’. Ce puii mei inseamna sa pomenesti pe cineva? Sa mentionezi cuiva numele respectivului. O masa…in familie…chemi rude…oameni care l-au cunoscut..si o data la 7 ani..5 ani..cat o fi, isi aduc aminte toti de el..si vorbesc, povestesc, se intristeaza, se bucura, etc. Dai bani pe masa aia..dai tuturor de mancare si de baut…da’ de ce puii mei sa dai unui preot care nu face decat sa-l …:-?? pomeneasca. Nu l-a cunoscut, nu stie cine e, nu are nici cea mai mica legatura cu nimeni din familie. Si sa-i mai dai si bani, sa mai dai si de pomana altor oameni pe care nu-i cunosti. N-am nimic impotriva celor saraci, si nici ideii sa fii bun si daca ai, sa dai si altuia care nu are. Dar dai din bunavoie, din dorinta ta de a face un bine, nu din obligatie, o obligatie tampita fata de o traditie care a fost perfectionata ca sa mareasca buzunarele porcilor.
Ranting…ranting. A inceput sa ploua si la shuffle a nimerit Priscilla Ann – Rain ![]()
Am chef sa fiu la fel de beat ca aseara. The perfect amount. Not sick, but happy.
Si tot vreau rulota aia nenorocita. Daca are cumva sau cunoaste cineva un om care are o rulota pe care vrea s-o dea cuiva pentru ca nu ii mai este de folos, point your finger at me. La fel si cu un set de tobe, sau o chitara electrica…oricat de varza ar fi oricare dintre ele.
If any foreigners really want to read what i write, just ask me, and i’ll write in english. Right
Era o data un cal, in mijlocul unei strazi. Vroia liniste, nu se misca. Era un muzeu. Vechi. Statea. Se uita la cal. Calul zambea, copita-i tremura, masina claxona. Calul nu se misca. Maine nu va mai fi acolo. Proprietarul s-a trezit. E mahmur, dar calu’ fuge. Il prinde, il bate, il duce “acasa”. Iarba-i verde, cacatul maro. Calul vrea la semafor. Acolo ii sta bine. Un mare maro in intersectie. Calul unui orb pe stop.
Imi place din ce in ce mai mult Gojira.
Vreau sa plec din Piatra. Prea multe ..prea multe adunate si in acelasi timp o liniste care provoaca galagie in mine. O liniste care nu te relaxeaza, ci te amaraste. Tre sa ma duc prea departe de oras in sine (dealuri…zone-nu-prea-umblate) ca sa nu mai dau peste toate astea. Normal, tine de mine, nu de oras. Asa ca Tudore, baga-ti mintile-n cap.
Merge cineva la Guano Apes in Bucuresti? Eu ma duc. Sambata, 5 septembrie, intrarea libera.
Au inceput sa ma calce pe nervi oamenii care fac lucruri doar pentru ca “asa se face”, sau doar pentru ca “da’ dupaia ce zice lumea?”. Si nu m-ar enerva daca nu ar avea de-a face cu mine actiunile/spusele lor, dar din cand in cand (in ultimul timp din ce in ce mai des) ma implica si pe mine.
Vreau rulota si chitara mea. Am chitara, mai trebuie rulota.
Am ajuns in punctul in care ma intreb: “ce-o sa fie in viata mea? oare ce-o sa fie?”. Nu stiu daca sa iau chestia asta ca fiind buna sau nu. Pentru ca eventualele intamplari/trairi/end-up-uri sunt imaginate de catre capsorul meu si in alb dar si in negru.
As vrea sa fie portocaliu.
Da. Nu ma plang. Sunt destule chestii bune care mi se intampla in momentul de fata. Am fost cu flo la Radauti, unde a fost genial. A fost …foarte foarte fain. Recomand oricui. A fost si pe la mine pe la tara, a fost oarecum distractie, in cel mai rau caz a fost timp de calitate. Am ajuns acasa, a fost o seara faina, dupa asta relax…o liniste si o pace atat de frumoasa. Azi am fost de-aiurea pe dealuri pe langa Piatra Neamt..3 caldari, garcina, carlomanu, sate..drumuri de tara…padure…etc. Foarte fain. Liniste, veverite, umbra, apa de fantana, voie buna. Am plecat la pranz, am ajuns seara. Acum stau cu burta plina (a fost o masa imbelsugata). Scriu. Ascult Gojira – The way of all flesh. Beau cola.
Alta chestie. Ca eu sa imi incep macar visul de a canta cu flo ceva ce nu se canta inca in masura in care s-ar trebui in Romania, imi trebuie macar o mica suma de bani pt a plati sala de repetitii pe ora. Cand o sa inceapa facultatea si o sa mergem inapoi in iasi chiar vrem sa putem pune cap la cap multele idei pe care le avem ca sa scoatem cateva melodii poate ne baga cineva in seama mai departe si reusim sa ne acoperim macar cheltuielile ulterioare. Ca sa am bani, pun la vanzare un tablou de 50 x 40 cm, acrilic pe panza. Poate il vrea cineva, mie imi place si e singurul color care imi place din toate pe care le-am facut. Nu as vrea sa il vand, dar chiar vreau sa incep macar daca nu sa duc la implinire visul asta. Asa ca, judecand dupa cat au costat materialele si cata munca am depus, il dau cu 150 de lei. Mi-ar ajunge de 6 repetitii de cate 2 ore. Macar atat sa scot pe el. Daca il vrea cineva, sa-mi spuna si discutam in continuare.

Calitatea pozei nu denota si calitatea desenului.
Daca cineva are chef sa-si decoreze casa cu niste tablouri, va rog contactati-ma, sunt dispus sa lucrez cat pot vara asta, si chiar in timpul facultatii. Da, it’s a long shot, dar ganditi-va ca eu nu vreau decat sa-mi duc alte visuri mai departe, nu sa frec banii aiurea pe bautura.
Mai am si asa ceva:
Asta e gravura, mai exact procedeul “dry point” sau “ac rece”. Puteti gasi AICI explicatia mai exact ca sa stiti de ce cer si pe asta destul de mult. E multa multa munca. Si materialele au costat ceva. Am 3 exemplare, si avand in vedere ca sunt de marime A4, sunt 50 de lei bucata.
So: Prima lucrare – 150 lei (50/40 cm)
A doua lucrare – 50 lei (30/22 cm)
In rest, salutare. Ascultati muzica bune, nu dati prioritate batranilor, nu loviti cainii, nu fugiti de urs, beti responsabili, donati banii pe care i-ati cheltui in 2 zile fara sa va ramana dupaia nici macar o amintire placuta. (preferabil oamenilor care au nevoie de ei ca sa produca ceva mai departe, nu celor care ii consuma la fel de repede precum i-au primit).